Alina e genul de fată care merge la toaletă doar pentru a-şi pudra nasul. Aşa că a ignorat complet semnul de la intrarea în terasă, care indica direcţiile pentru toaletă şi farmacie.

Dacă ar fi intrat în toaletă, ar fi descoperit mesajele pline de năduf ale femeilor de serviciu:

I s-a povestit chiar că, la băieţi, toaletele sunt izolate fonic…

…pentru cei care nu folosesc Furazolidon:

Trecând pe lângă o toaletă ecologică sigilată de Furazolidon,

Alina şi-a dat seama despre ce urma să fie concursul de Poveşti Stânjenitoare din seara aceea. Pe ecran s-a afişat începutul unei poveşti, iar oamenii din terasă au primit foi ca s-o continue.

Alina a împărţit foi şi le-a explicat ce trebuie să facă:

Apoi a aşteptat cuminte…

…ca oamenii să-şi depună capodoperele:

Trei dintre cei mai creativi din terasă au fost premiaţi.

Apoi Alina s-a aşezat într-o poziţie neglijentă, ba chiar relaxată, aş putea spune, şi s-a uitat la proiecţia de virale şi de flashmob-uri.

Mi s-a părut însă că, din când în când, cădea pe gânduri. Am descoperit de-abia azi ce avea. Se pare că ieri Alina a primit poza pe care şi-o făcuse în ziua precedentă cu sturionul:

printată, a căpătat un mesaj de la WWF.

Acum Alina îşi face procese de conştiinţă:

şi urmăreşte ce mai scrie Eduard pe Twitter. Zice că diseară ne arată colecţia lui de maşini. Ne vedem pe acolo, printre Omuleţii Verzi.